Motive acceptabile medical pentru folosirea substituentilor de lapte matern

Acest material reprezintă o traducere a "Acceptable medical reasons for use of breast-milk substitutes", a publicaţiei OMS şi UNICEF, 2009

OMS şi UNICEF au căzut de acord să aducă la zi această listă pe baza noilor dovezi ştiinţifice apărute după 1992, simultan cu aducerea la zi a pachetului de instrumente ISPC. Procesul a fost condus de Departamentul de Sănătate şi Dezvoltare a Copilului şi Adolescentului şi Departamentul de Nutriţie pentru Sănătate şi Dezvoltare. În 2005 o listă preliminară actualizată a fost discutată cu revizorii materialelor ISPC şi în septembrie 2007 OMS a invitat un grup de experţi dintr-o multitudine de domenii şi din toate birourile regionale ale OMS să participe într-o reţea virtuală pentru a revizui lista actualizată. Această listă preliminară a fost discutată cu toţi experţii care au fost de acord să participe. Versiuni ulterioare au fost dezvoltate pe baza a trei procese interconectate: a) câteva runde de comentarii făcute de experţi; b) o compilare a recenziilor tehnice şi recomandărilor OMS (vezi bibliografia) şi c) comentarii primite de la alte departamente OMS: (Sarcina fără Risc, Sănătatea Mintală şi Abuzul de Substanţe şi Medicamente Esenţiale) atât în ceea ce priveşte aspectele generale cât şi probleme specifice sau chestiuni ridicate de experţi.

Pentru un număr limitat de subiecte nu au fost disponibile recenzii tehnice sau recomandări ale OMS. Pentru acestea dovezile au fost identificate în consultare cu experţi externi, specializaţi în domeniul respectiv. În mod particular, au fost folosite următoarele resurse externe:

• Baza de date referitoare la medicamente şi lactaţie (The Drugs and Lactation Database - LactMed, găzduită de Biblioteca Naţională Medicală a SUA (the United States National Library of Medicine), care este o bază de date revizuită în sistem colegial şi pe deplin documentată referitoare la medicamentele la care pot fi expuse mamele care alăptează.
• Recomandările Clinice Naţionale pentru managementul folosirii medicamentelor în timpul sarcinii, naşterii şi în primii ani de dezvoltare a nou-născutului, recenzie a Departamentului de Sănătate din New South Wales, Australia, 2006.

Lista finală rezultantă a fost a fost discutată cu recenzorii interni şi externi pentru a avea acordul lor în vedere prezentării în acest document.

Lista motivelor acceptabile medical pentru folosirea temporară sau pe termen lung a substituenţilor de lapte matern este pusă la dispoziţia profesioniştilor din sănătate care lucrează cu mamele şi cu nou-născuţii, atât ca instrument independent cât şi ca parte a pachetului ISPC. Se preconizeză să fie actualizată în 2012.

INTRODUCERE

Aproape toate mamele pot alăpta cu success, ceea ce include iniţierea alăptării în prima oră de viaţă, alăptarea exclusivă în primele 6 luni şi continuarea alăptării (împreună cu oferirea de alimente complementare adecvate) până la 2 ani şi peste.

Alăptarea exclusivă în primele 6 luni de viaţă este în mod particular benefică mamei şi copilului.

Efectele pozitive ale alăptării asupra sănătăţii mamelor şi copiilor pot fi observate în toate situaţiile. Alăptarea reduce riscurile unor infecţii acute cum ar fi diareea, pneumonia, otitele, infecţiile cu Haemophilus influenze, meningitele şi infecţiile tractului urinar. (1). De asemenea protejează faţă de boli cronice viitoare cum ar fi diabetul de tip I, colita ulcerativă şi boala Crohn. Alăptarea în copilăria timpurie se asociază cu o valoare mai mică a presiunii arteriale medii şi a colesterolului seric şi cu o prevalenţă mai mică a diabetului de tip II, supraponderalitate şi obezitate în adolescenţă şi la vârsta adultă. (2). Alăptarea amână revenirea fertilităţii femeii şi reduce riscurile de hemoragie postpartum, de cancer de sân instalat în premenopauză şi de cancer ovarian. (3).

Cu toate acestea există un număr mic de stări ale sănătăţii copilului sau mamei care pot justifica recomandarea ca ea să nu alăpteze temporar sau permanent. (4). Aceste condiţii, care privesc pe foarte puţine mame şi pe copiii lor, sunt enumerate în continuare, împreună cu anumite stări de sănătate ale mamei care, deşi serioase, nu reprezintă motive medicale pentru folosirea substituenţilor de lapte matern.

Ori de câte ori se ia în calcul oprirea alăptării, trebuie să se pună în balanţă beneficiile alăptării în comparaţie cu riscurile aduse de prezenţa bolii respective.

Stări patologice ale copilului

Copii care nu trebuie să primească lapte matern sau orice alt lapte cu excepţia formulelor specializate

• Copii cu galactozemie clasică: este nevoie de o formulă specială de lapte, fără galactoză.
• Copii cu boala urinii cu miros de sirop de arţar: este nevoie de o formulă specială de lapte, fără leucină, isoleucină şi valină.
• Copii cu fenilcetonurie: este nevoie de o formulă specială de lapte, fără fenilalanină (este posibilă alăptarea parţială, sub supraveghere atentă).

Copii pentru care laptele matern rămâne cea mai bună opţiune de hrănire, dar care, pentru o perioadă limitată pot avea nevoie şi de alte alimente în completarea laptelui de mamă

• Copii născuţi cu greutate sub 1500 g (greutate foarte mică la naştere).
• Copii născuţi la mai puţin de 32 de săptămâni de gestaţie (grad mare de prematuritate).
• Nou născuţi cu risc de hipoglicemie din cauza unei adaptări metabolice alterate sau a unei creşteri a nevoii de glucoză (ca în cazul prematurilor, a dismaturilor sau a celor care au trecut intrapartum printr-un semnificativ stres hipoxic/ischemic, a celor care sunt bolnavi şi cei ale căror mame sunt diabetice) (5) dacă glicemia lor eşuează în a răspunde la alăptare optimă sau la hrănire optimă cu lapte matern.

Stări patologice ale mamei

Mamele care sunt afectate de oricare din situaţiile menţionate mai jos trebuie să fie tratate conform protocoalelor standard.

Stări ale mamei care pot justifica evitarea permanentă a alăptării

• Infecţia cu HIV [1]: dacă alimentarea de înlocuire este acceptabilă, fezabilă, accesibilă, sustenabilă şi sigură (AFASS) (6).

Stări ale mamei care pot justifica evitarea temporară a alăptării

• Boli severe care împiedică mama să aibă grijă de copil, cum ar fi sepsisul.
• Herpes simplex virus tip 1 (HSV-1): contactul direct între leziunile de pe sânul mamei şi gura copilului trebuie evitate până când toate leziunile s-au vindecat.
• Medicaţia maternă:

- medicamente sedative psihoterapeutice, medicamente antiepileptice, opioide şi combinaţiile lor pot produce efecte secundare cum ar fi somnolenţa şi deprimarea respiraţiei şi este mai bine să fie evitate dacă este disponibilă o alternativă mai sigură (7);

- se recomandă evitarea iodului radioactiv 131 dacă sunt disponibile o alternative mai sigure - o mamă poate relua alăptarea după două luni de când a primit această substanţă;

- folosirea excesivă a iodului sau iodoforilor topici (de exemplu povidon-iodine), mai ales pe răni deschise sau membrane mucoase, poate duce la suprimarea tiroidei sau anormalităţi electrolitice la copilul alăptat şi trebuie evitată;

- chimioterapia citotoxică impune oprirea alăptării pe durata terapiei.

Stări ale mamei pe durata cărora alăptarea poate continua, deşi problemele de sănătate pot constitui un motiv de îngrijorare

• Abcesele sânului: alăptarea trebuie să continue din sânul neafectat , alătarea din sânul afectat purtând fi reluată imediat ce a fost început tratamentul (8).
• Hepatia B: sugarii trebuie vaccinaţi antihepatită B în primele 48 de ore sau cât mai repede după acest interval(9).
• Hepatita C.
• Mastita: dacă alăptarea este foarte dureroasă, laptele trebuie îndepărtat prin mulgere pentru a împiedica înrăutăţirea situaţiei. (8).
• Tuberculoza: mama şi copilul trebuie trataţi conform recomandărilor naţionale referitoare la tuberculoză (10).
• Utilizarea de substanţe[2] (11):

- folosirea de către mamă a nicotinei, alcoolului, ecstasy, amfetaminelor, cocaine şi a altor stimulente înrudite a fost demonstrată ca având efecte nocive asupra sugarilor alăptaţi;

- alcoolul, opioidele, benzodiazepinele şi canabisul pot produce sedarea atât a mamelor cât şi a copiilor.

Mamele trebuie încurajate să nu utilizeze aceste substanţe şi să li se ofere oportunităţi şi sprijin pentru a se abţine.

Bibliografie

(1) Technical updates of the guidelines on Integrated Management of Childhood Illness (IMCI). Evidence and recommendations for further adaptations. Geneva, World Health Organization, 2005.

(2) Evidence on the long-term effects of breastfeeding: systematic reviews and meta-analyses. Geneva, World Health Organization, 2007.

(3) León-Cava N et al. Quantifying the benefits of breastfeeding: a summary of the evidence. Washington, DC, Pan American Health Organization, 2002 (http://www.paho.org/English/AD/FCH/BOB-Main.htm, accessed 26 June 2008).

(4) Resolution WHA39.28. Infant and Young Child Feeding. In: Thirty-ninth World Health Assembly, Geneva, 5-16 May 1986. Volume 1. Resolutions and records. Final. Geneva, World Health Organization, 1986 (WHA39/1986/REC/1), Annex 6:122-135.

(5) Hypoglycaemia of the newborn: review of the literature. Geneva, World Health Organization, 1997 (WHO/CHD/97.1; kttp://whqlibdoc.who.int/hq/1997/WHO_CHD_97.1.pdf, accessed 24 June 2008).

(6) HIV and infant feeding: update based on the technical consultation held on behalf of the Inter-agency Task Team (IATT) on Prevention of HIV Infection in Pregnant Women, Mothers and their Infants, Geneva, 25-27 October 2006. Geneva, World Health Organization, 2007 (http://whqlibdoc.who.int/publications/2007/9789241595964_eng.pdf,

accessed 23 June 2008).

(7) Breastfeeding and maternal medication: recommendations for drugs in the Eleventh WHO Model List of Essential Drugs. Geneva, World Health Organization, 2003.

(8) Mastitis: causes and management. Geneva, World Health Organization, 2000 (WHO/FCH/CAH/00.13;

http://whqlibdoc.who.int/hq/2000/WHO_FCH_CAH_00.13.pdf, accessed 24 June 2008).

(9) Hepatitis B and breastfeeding. Geneva, World Health Organization, 1996 (Update No. 22).

(10) Breastfeeding and Maternal tuberculosis. Geneva, World Health Organization, 1998 (Update No. 23).

(11) Background papers to the national clinical guidelines for the management of drug use during pregnancy, birth and the early development years of the newborn. Commissioned by the Ministerial Council on Drug Strategy under the Cost Shared Funding Model. NSW Department of Health, North Sydney, Australia, 2006

(http://www.health.nsw.gov.au/pubs/2006/bkg_pregnancy.html, accessed 24 June 2008).

Further information on maternal medication and breastfeeding is available at the following United States National Library of Medicine (NLM) website: http://toxnet.nlm.nih.gov/cgi-bin/sis/htmlgen?LACT

Pentru mai multe informaţii, vă rugăm să contactaţi:

Department of Nutrition for Health and Development

E-mail: nutrition@who.int

Web: www.who.int/nutrition/

Department of Child and Adolescent Health and Development,

E-mail: cah@who.int

Web: www.who.int/child_adolescent_health/

World Health Organization

20 Avenue Appia

1211 Geneva 27, Switzerland

[1] Cea mai adecvată metodă de hrănire a copilului unei mame infectate cu HIV depinde de situaţia ei particularăi şi cea a copilului ei, incluzând starea ei de sănătate, dar trebuie să se ia în calcul şi serviciile de sănătate şi de consiliere la care ea poate avea acces. Alăptarea exclusivă este recomandată pentru primele şase luni de viaţă, cu excepţia situaţiei în care alimenataţia de înlocuire este AFASS. Acolo unde alimentaţia de înlocuire este AFASS se recomandă evitarea completă a alăptării de către femeile infectate cu HIV. Alimentaţia mixtă în primele şase luni de viaţă, (aceasta însemnând oferirea, pe lângă laptele matern de alte fluide, lapte formulă sau alimente) trebuie întotdeauna evitată de către mamele infectate cu HIV

[2] Mamele care aleg să nu înceteze folosirea acestor substanţe sau care nu pot face acest lucru trebuie să caute sfătuire cu privire la riscurile şi beneficiile alăptării, în funcţie de situaţia lor individuală. Pentru mamele care folosesc acest substanţe în episoade scurte, se poate lua în calcul evitarea alăptării în aceste perioade.