Informaţii utile - Cum devine un spital Prieten al Copilului

Autoevaluarea

• Procesul ISPC începe când spitalul decide să facă anumite schimbări şi formează un grup sau un comitet, cu un coordonator care să îşi asume responsabilitatea implementării schimbărilor. De regulă acest grup este format din cadre de conducere din spital, care pot lua decizii şi membrii ai personalului, care sunt interesaţi în alăptare şi care ştiu ceva despre aceasta.
• Spitalul anunţă autoritatea coordonatoare a ISPC şi solicită pachetul informativ ISPC precum şi Certificatul de Înscriere în Iniţiativă. (Temporar această funcţiune este îndeplinită de Reprezentanţa UNICEF).
• Comitetul ISPC pe spital face aranjamente pentru ca 2-3 persoane să folosească Fişa de autoevaluare pentru a revizui politicile şi practicile care pot ajuta sau împiedica alăptarea. Experienţele mamelor şi personalului reprezintă o sursă de informaţii cheie care permite să se aprecieze dacă practicile ISPC sunt la locul lor.
• De îndată ce spitalul poate spune care din practicile sale sunt favorabile alăptării şi care nu, poate face un plan de acţiune care va conduce la servicii care sprijină mai bine alăptarea. Un plan, însoţit de un program concret este necesar pentru a face proiectul să progreseze. Acest plan poate ajuta şi la stabilirea unui buget şi la obţinerea unei finanţări.
• Instruirea este de regulă necesară la începutul procesului. Când tot personalul a primit instruirea necesară şi noile practici sunt la locul lor, spitalul poate repeta autoevaluarea.
• Când un spital poate răspunde "da" la toate întrebările din Fişa de autoevaluare, poate cere o evaluare externă.

Evaluarea externă

• După ce se completează Fişa de autoevaluare, comitetul şi coordonatorul trebuie să ajute personalul să facă schimbările necesare. Când schimbările sunt considerate a fi satisfăcătoare autoritatea naţională pentru ISPC poate organiza evaluarea externă folosind Criteriile Globale. Criteriile Globale sunt aceleaşi peste tot în lume. Criteriile nu pot fi făcute mai uşoare pentru a satisface standardele individuale ale unei ţări sau spital, deşi unele ţări au elaborat criterii mai stricte.
• Deseori, unul sau mai mulţi evaluatori externi vin pentru o vizită preliminară pentru a explica procesul de evaluare, pentru a verifica politica şi procesul de instruire prin care a trecut spitalul, pentru a se asigura că acesta este realmente gata pentru evaluare şi să ofere ajutor pentru a planifica ce altceva se poate face. Acest ajutor trebuie privit ca un ajutor educaţional şi nu disciplinar, în cazul în care spitalul nu este gata încă. Este foarte descurajant când un spital care a muncit mult să îşi îmbunătăţească practicile nu are succes la evaluare.
• Pentru evaluarea externă, o echipă multidisciplinară vizitează maternitatea şi intervievează personalul şi mamele, observă practicile şi revizuieşte documentaţia. Evaluarea externă poate dura două sau mai multe zile (şi nopţi) în funcţiei de dimensiunea spitalului.
• Când este posibil, documentele cum ar fi curriculumul de instruire a personalului, politica spitalului, statisticile referitoare la alăptare şi informaţiile antenatale care se oferă gravidelor sunt revizuite înainte de sosirea echipei de evaluare la spital.
• Interviurile cu gravidele şi cu proaspetele mame sunt elemente cheie pentru evaluare. De asemenea este foarte important să fie intervievaţi membrii personalului care au contact direct cu mamele, pentru a le evalua cunoştinţele şi practicile. Nu este suficientă raportarea activităţilor de către personalul superior al maternităţilor.
• Echipa de evaluare externă nu desemnează un spital ca fiind Prieten al Copilului. Echipa scrie un raport care merge la autoritatea naţională responsabilă pentru ISPC, la comitetul naţional de alăptare sau alt organism cu autoritate în domeniu.
• Autorităţile naţionale, în consultare cu OMS şi UNICEF, decid dacă spitalul va fi desemnat ca Prieten al Copilului. Dacă spitalul nu îndeplineşte criteriile, poate primi un Certificat de Angajament pentru a deveni Prieten al Copilului şi îndrumare cum să facă schimbările necesare.

Monitorizarea continuă

• Când un spital este desemnat ca Prieten al Copilului îi se cere să menţină standardele din Criteriile Globale şi să respecte prevederile Codului Internaţional pentru a fi continua să îşi păstreze titlul de Prieten al Copilului. Pentru a ajuta la menţinerea standardelor este nevoie ca între evaluările externe, practicile trebuie să fie monitorizate.
• Pentru a monitoriza, este necesară colectarea informaţiilor despre practicile din spital. Este mai bine să fie adunate informaţii mai degrabă despre rezultate mai degrabă decât despre activităţi. De exemplu, este mai bine să se măsoare numărul de copii şi mame care sunt plasaţi în contact piele la piele curând după naştere, decât să se verifice dacă există o pagină de informaţii care să enumere beneficiile contactului piele la piele.
• Monitorizarea este mai uşor de făcut când politica spitalului este scrisă într-un mod care este măsurabil. De exemplu, următoarea afirmaţie este foarte dificil de monitorizat -"Punerea mamei în contact piele la piele cu copilului ei imediat ce acest lucru este fezabil după naştere, preferabil în prima jumătate de oră ". Cum pot fi măsurate noţiuni ca "imediat ce este fezabil" şi "preferabil"?
• Următoarea afirmaţie dintr-o politică este mai uşor de monitorizat: "În primele 5 minute după naştere, tuturor mamelor, indiferent de intenţia lor referitoare la hrănirea copilului, le se vor da copii să îi ţină în contact piele la piele pentru cel puţin 60 minute".

Re-evaluarea externă

• Este de asemenea important ca spitalele care au fost desemnate ca Prietene ale Copilului să fie reevaluate constant. Această reevaluare ajută să se asigure menţinerea în timp a adeziunii lor la cei "Zece Paşi" şi la Cod şi astfel să continue să dea mamelor şi copiilor sprijinul de care au nevoie.
• UNICEF recomandă ca spitalele să fie reevaluate la aproximativ fiecare 3 ani, dar sugerează ca autorităţile naţionale responsabile pentru ISPC din fiecare ţară să ia deciziile referitoare la momentul şi procedurile ce trebuie urmate. În prezent în România reevaluarea este preconizată sa aibă loc la 2 ani.
• Reevaluarea trebuie făcută, ca şi evaluarea, de o echipă externă. Deşi la nivel naţional se poate folosi pentru acest proces întregul instrument de evaluare este deseori mai eficient din punct de vedere al costului să se utilizeze un instrument mai simplu, mai puţin consumator de timp şi o echipă de evaluare mai mică. UNICEF oferă îndrumări pentru planificarea reevaluării, ca şi câteva instrumente pe care autorităţile naţionale le pot considera pentru folosire.
• Odată ce un spital a fost reevaluat, statusul său ca Prieten al Copilului poate fi reînnoit sau, dacă sunt alunecări, i se poate cere să lucreze la oricare dintre Paşi care necesită îmbunătăţiri, înainte de redesemnarea oficială ca Spital Prieten al Copilului.